Sper ca mie, un modest medic născut, educat şi specializat în România, să mi se alăture adevărate personalităţi, oneste, din lumea medicală internă, în efortul de a readuce învăţământul medical românesc la standarde occidentale. (...)

   La închiderea ediţiei: Alianţa pentru Sănătate din România a iniţiat o serie de propuneri pentru măsuri legislative, administrative, financiare şi la nivelul CNAS, ce au ca scop îmbunătăţirea sistemului sanitar românesc „scăpat de sub control de actualii guvernanţi“, în opinia reprezentanţilor APSR. Miercuri, 16 martie a.c., au fost prezentate obiectivele acestei iniţiative menite să crească eficienţa actului medical spre beneficiul pacientului de către membrii conducerii executive a APSR: dl Cristian Hotoboc, preşedinte, dl dr. Viorel Vasile, dl dr. Cosmin Alexandrescu, dna dr. Rodica Tănăsescu, dna dr. farm. Ioana Cacovean, dna Măriuca Ivan, vicepreşedinţi şi dl Vasile Barbu, secretar general.

   Vom reveni în numărul viitor cu mai multe detalii despre măsurile propuse şi obiectivele acestei iniţiative.

    Independenţa de care ne bucurăm în decizia profesională şi pentru care suntem deseori invidiaţi de colegi din alte specialităţi are un revers: aparţinem unei bresle predispuse la izolare, precum şi la un gen derutant de policalificare. Deîndată ce ne obţinem permisul de port-freză (citeşte dreptul de practică), ne aflăm – mai tot timpul – singuri, faţă în faţă cu pacienţii noştri şi problemele lor, iar în răstimpuri „funcţionăm“ ca administrator de firmă sau angajat, contabil, recuperator, agent de marketing, depanator, responsabil cu aprovizionarea, curăţenia, relaţiile cu presa sau cel puţin cu asistentele, laboratorul de tehnică dentară ori cu vecinii abuzaţi fonic de turbină, iradiaţi de aparatul de radiologie sau doar curioşi. (...)